Like this:

Astazi am sa va povestesc putin despre copilaria mea si totul incepe, normal, de la maternitate cand m-am nascut intro zi de 17 aprilie 1989 pe la 11:45 AM, pe vremea aceea parintii mei locuiau intro camera in Poiana Brasov la Montan 1, mama mea lucran la hotel Alpin din Poiana Brasov, tatal meu lucra la uzina Carfil situata in cartierul Uzina 2, astfel dupa nasterea mea regimul comunist ne-a oferit o garsoniera in Uzina 2.

Cand ne-am mutat acolo am devenit barbat, pentru ca asa spune o reclama foarte veche ca atunci cand bei prima bere devi barbat … ei bine noi nu aveam geamuri la balcon dar avand prieteni de familie sudor nu era o problema si familia mea l-au rugat pe nea` Gica sa treaca pe la noi, mama i-a desfacut o bere si i-a lasat berea pe masa mergand sa vada cum isi face treaba nea` Gica. Eu, un mic alpinist defel, am escaladat scaunul din bucatarie, de pe scaun urcand pe masa (cum face Emil Boc la micul dejun) iar pe masa, surpriza, am gasit berea, pe care am si bauto aproape pe toata astfel devenind barbat pe la varsta de 1 an si avand si cel mai lung somn al copilariei mele (aproape 20 de ore).

Dupa mutarea noastra acolo, parintii mei lucrand amandoi au hotarat sa ma lase in grija bunicilor mei si inca un motiv a fost si moartea tatalui meu cand aveam varsta de 2 ani jumate fiind bolnav de cancer, astfel am stat vreo 2 ani in comuna Oituz, judetul Bacau, invatand si maghiara in acest timp !

Intorcandu-ma in Brasov am inceput sa socializez cu toti copii vecinilor mei din Uzina 2 si erau si multi pentru ca locuiam aproximativ 60 de familii in acel bloc de garsoniere, majoritatea lor erau de varsta mea sau apropiati varstei mele !

Nu pot uita niciodata cum ne strageam cate 20-30 de copii sa ne jucam “Ascunselea”, ne strangeam destul de usor pentru ca le venea ideea la 2-3 care se strangeau de bratz si mergeau cantand “Cine joaca ascunselea, sa vina alaturea !”, puteai sa auzi chiar si din casa, te incaltai rapid si ieseai afara, astazi este mai simplu, da cineva un mesaj in masa pe Yahoo Messenger, ceva de genu “Cine joaca un pool cu mine ?” si astfel o sa ajungem un popor de miopi (daca nu vor aparea intre timp monitoare ultraprotectoare pentru ochi) !

Acesta nu era singurul joc pe care il jucam, in fiecare zi era altceva : sticluta cu otrava, ratele si vanatorii, tara,tara vrem ostasi, castel, balega, de-a indienii, un fel de counter-strike doar ca aveam o singura arma, teava cu cornete, iar vara schimbam armele cu bidoane de apa cu capacul gaurit.

Cand ne plictiseam foarte tare mai inventam noi jocuri, cand ploua afara, stateam toti pe geam si asteptam sa se termine, apoi ne echipam si deveneam ingineri in constructia barajelor, construiam porturi si fiecare venea din casa cu colectia de barci din Kinder Surprize. Avand la dispozitie destul de mult nisip si spatiu verde (transformate in parcari de catre primaria municipiului Brasov acum vreo 2 ani) eu aveam un set de jucarii cu politie, masini, elicoptere, sectie de politie, acestea le foloseam cand deveneam mici regizori, construiam practic un oras in nisip si ne imaginam cum o masina spargea o banca, politia era alertata si incercau sa prinda hotii! Cateodata aceste jocuri erau atat de captivante incat uitam sa mai mergem in casa sa mancam, seara ajungeam acasa lihniti, murdari, epuizati, dar cu gandul ca maine o sa o luam de la capat si indiferent de vreme gaseam noi ceva de facut!

Cand am devenit mai maricei ne apuca febra sporturilor, incepand sa jucam fotbal oriunde apucam, nu ne trebuiau locuri special amenajate, doar eram inventivii din periferie ! In fata blocului meu era Farmacom, depozit de produse farmaceutice, dar noi ne faceam cosuri de baschet din gardul de sarma al Farmacomului.

Langa noi era si liceul Energo, cunoscut acuma sub numele de Colegiul Tehnic “Remus Radulet”, care ne oferea teren de baschet iar in spatele acestuia erau doua terenuri de fotbal (unde fusese o fosta centrala electrica) stataeam pana la 6 ore si jucam incontinuu facand doar pauze de hidratare, tot in curtea liceului era si o fosta mare panificatie, unde ii gasisem si ei un alt scop, ne jucam fotbal sau Ascunselea !

Dar totusi cel mai frumos lucru din Uzina 2 raman noptiile cand ne transformam in hoti de corcoduse, mere, struguri, porumb (era al statului), flori si ce mai gaseam prin cartier! Nici nu pot sa va spun de cate ori ne primeam cate un batator de covoare pe spate sau faceam dus cu apa fiarta, fugeam de cainii livezilor,paznici sau proprietari ale gradinilor, dar peste toate aici ne dezvoltam spiritul de echipa pentru ca eram mereu uniti si nu ramanea nici unul in urma ! Pentru ca am ramas toti uniti ne-a ajutat sa ne ferim si de probleme pentru ca bataile, borfasii si alcolul erau peste tot la noi in cartier, aveam o singura linie de autobuz care ne lega de civilizatie care era si gratis pentru ca nici un controlor nu indraznea sa-si faca meseria pe linia lui 34 pentru ca putea sa primeasca un concediu la Spitalul Judetean Brasov decat unul pe litoral ! Pe langa acestea, noi cei mai mici, aveam protectia celor mai marim inclusiv cativa parinti mai batausi, deci cat timp eram in jurul blocului aveam protectie totala si invatam sa avem mereu grija unii fata de ceilalti din instinct, din prietenie si din melodiile celor de la BUG Mafia care ne povesteau despre un cartier precum Uzina 2 si anume Pantelimon !

Din pacate, cum am crescut, am inceput sa ne maturizam si ne pare rau pentru ca aceasta a fost cea mai frumoasa perioada a vietii noastre, chiar daca am crescut la periferia orasului unde nu vedeai politisti decat la televizor, si din toti acei copii aproximativ 70 % ne-am mutat din acel cartier sau din acel bloc intro zona mai buna, dar nici unul nu vom uita de unde am plecat si cum ne-am petrecut copilaria intrun cartier rau famat care ne oferea extraordinar de multe posibilitati de care profitam cu desavarsire !

Uzina 2 … in numele copiilor ce am fost si oamenii cu experienta ce am devenit … iti multumim !